Purgatoriu

Simti usor cum frica te cuprinde.
O simti?
E acolo, iti inunda fiecare por.
Ti-e teama, nu-I asa?
Tie groaza c-ai sa mori.

Si uite-asa pici intr-o psihoza adanca, de temut
Una din care singur nu izbutesti sa iesi.
Amare lacrimi pica pe chipul tau zacut.
Nu ma mai implora, trebuie sa pleci!

Fiori inghetati pun stapanire pe fiinta ta.
Nu iti explici ce e cu tine…
Te vezi doar un biet cadavru printre atatea mii altele.
Te inspaimanta ca ai putea ajunge
Doar un jalnic spirit care-I bantuie pe altii?
Emani insa o paloare fantomatica
Si vezi cum viata se scurge din tine.

E inexplicabil, ai fi tentat sa afirmi.
Nu…nici pe departe!
Stii bine ca ti se apropie ceasul,
Clipa in care vei privi cum trupul tau
Lipsit de vlaga zace neajutorat
Intr-un sicriu de plumb care urmeaza
Sa fie indesat miseleste intr-o gramada de pamant.

Vezi, stii, simti toate lucrurile astea.
Te incui undeva, dincolo de imaginatia ta.
Renunta! Iti prelungesti singur chinul…
Suflarea te paraseste treptat, accepta!
Nu iti poti salva trupul, arunca-l!
Nu vei mai avea nevoie de el…

Un paianjen mare si greu te orbeste,
Privirea iti devine tulbura,
Iar limba ti se inclesteaza in gura.
Parazilezi-simti dureri atroce in tot corpul
Si inca esti constient.
Constient si fericit ca iti voi fi alaturi
Si te voi proteja.
Ti-e frica de singuratate, am inteles asta!
Nu, nu vei fi singur…
Nu vei avea timp nici macar
Sa-ti asculti gandurile.
Ma bucur ca ai realizat
Ca iti voi fi aproape o eternitate,
Niciodata nu e prea tarziu…

Petrecerea s-a terminat acum,
Adio iubitule!
Esti liber sa parasesti lumea asta!
Pleaca impacat si fericit catre alta,
Esti stapan pe propriul destin!

Inchide ochii, te rog (eu).
Tu incepi sa-ti zbati maruntaiele neajutorate.
De ce ti-e teama c-ai sa mori?