Si muream amandoi; tu pe patul tau de spital; eu pe patul meu de spital. iar dupa ziua aceea mi-au legat mainile si picioarele si m-au dus intr-o incapere cu pereti acoperiti de mochete arse cu tigara, un singur geam mic, galben; sus, atat de sus. In ziua aceea nu mi-am mai smuls niciun fir de par. Apoi mama a trebuit sa ma tunda. Am urlat de durere zile si nopti intregi. Urletul ma urla pe mine; doar sa nu ma mai aud gandind. Am urlat cum numai un om arzand de viu poate urla. Iar cand n-am mai putut urla m-am zbatut pana cand de la incheieturile mainilor si picioarelor a siroit sangele; si nu m-am oprit decat atunci cand a aparut lumina alba, orbitoare, in spatele pleoapelor. Atunci n-am mai stiut de nimic; lumea s-a oprit si a luat-o de la inceput. M-am gandit ca ori ai murit, ori am murit. Intr-adevar, murisem; eu pe patul meu de spital, intr-o camera de izolare; tu pe patul tau de spital, dumnezeu stie pe unde. mi-am rupt viata in doua; nu mai aveam nimic sfant. am murit. am murit. am murit, copil, am murit. (ne-)am pierdut.
Dar daca n-a fost totul decat o halucinatie a nimicului? degeaba; visele ma trageau si ele-n trecut; trecutul era totul, viitorul nimic. nu exista alt sens al timpului. schizofrenie neagra si fara sperante; spatii si timpuri, corpuri si fete; definiri prin negatie; abjectie organizata geometric; sentiment mutilat. pamant nou, sub un cer nou; cu anotimpurile si cu constelatiile; lacuste cenusii si cafenii; mirosul scoartei de copac. aceasta nu este lumea in care m-am nascut; ceva se-nmoaie si se scurge in mine. nu sunt in toate mintile; incremenire. decat in gand m-a paralizat frica. vedeam doar norii aceia legati cu lant ca jigodiile; norii despre care am citit intr-o carte cu coperta neagra. timpul curge invers; va fi in curand. deodata mi-a fost complet indiferent totul. mi-am dat seama ca ies din poveste, ca am ajuns in ariile laterale unde se hasureaza totul. oribile sunt imaginile in care tu nu existi.
Incerc sa retraiesc zone vaste si moarte ale mintii mele. totul e terminat. totul.
Dar daca n-a fost totul decat o halucinatie a nimicului? degeaba; visele ma trageau si ele-n trecut; trecutul era totul, viitorul nimic. nu exista alt sens al timpului. schizofrenie neagra si fara sperante; spatii si timpuri, corpuri si fete; definiri prin negatie; abjectie organizata geometric; sentiment mutilat. pamant nou, sub un cer nou; cu anotimpurile si cu constelatiile; lacuste cenusii si cafenii; mirosul scoartei de copac. aceasta nu este lumea in care m-am nascut; ceva se-nmoaie si se scurge in mine. nu sunt in toate mintile; incremenire. decat in gand m-a paralizat frica. vedeam doar norii aceia legati cu lant ca jigodiile; norii despre care am citit intr-o carte cu coperta neagra. timpul curge invers; va fi in curand. deodata mi-a fost complet indiferent totul. mi-am dat seama ca ies din poveste, ca am ajuns in ariile laterale unde se hasureaza totul. oribile sunt imaginile in care tu nu existi.
Incerc sa retraiesc zone vaste si moarte ale mintii mele. totul e terminat. totul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu